AUTORI: Inspector educatie timpurie: Prof.Cristina Ivan Prof. Educație timpurie: Cătălina Loredana Constantin Prof. Educație timpurie: Raluca Elena Neagu Prof. Educație timpurie: Elena Nicoleta Toma GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT ,,BOBOCEI DIN MICRO III” BUZĂU, STR. PIETROASELE, NR. 1, TEL. /FAX: 0238-414721, e-mail: Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 - 6/7 ani 1 Cuvânt Înainte Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viața unui individ prin consecințele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Ultimele cercetări au demonstrat și argumentat modul în care trebuie abordată această perioadă de vârstă insistând pe practicile adecvate de îngrijire și educație a copilului mic. Partea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin. Ghidul are ca reper primordial COPILUL! Tot ceea ce știm, credem gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. Cu cât ne vom apropia mai mult de el și îl vom înțelege mai bine, cu atât vom învăța mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească și să se dezvolte la nivelul întregului potențial de care dispune. În educație nu există rețete, există experiență acumulată, idei, teorii bazate pe cercetări noi, practici confirmate care i-au demonstrat în timp eficiența, valori, principii, reguli. Succesul educației se bazează pe adaptarea demersului educațional la nevoile individuale ale fiecărui copil. Ghidul de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de 3-6/7 ani reprezintă un instrument de lucru pentru cadrele didactice care lucrează cu copiii de vârstă timpurie cu scopul: - de a crea o perspectivă comună ș i unitară în rândul tuturor cadrelor didactice asupra dezvoltării ș i educației copilului în perioada timpurie; - de a promova practicile educaționale care stimulează ș i susțin dezvoltarea copilului; - de a sprijini deciziile pedagogice ale cadrelor didactice în practica zilnică; - de a oferi sprijin în aplicarea cerințelor Curriculumului Național. Cunoa terea cre terii ș i dezvoltării copilului este absolut necesară pentru înțelegerea fiziologiei și patologiei vârstei. Ele sunt procese complementare. Creşterea se referă la schimbările specifice de ordin fizic ș i cre terea în dimensiune. Dezvoltarea este definită ca sporirea în complexitate sau modificare de la forme simple la forme mai complexe și mai detaliate. Este un proces ordonat continuu în care copilul dobânde te cuno tințe, achiziționează deprinderi, dezvoltă comportamente adecvate, adaptabile, se autodefinite în raport cu sine și cu ceilalți. Factorii ereditari ș i de mediu, unici în cazul fiecărui copil, influențează ritmul i calitatea dezvoltării copilului – de aici diferențierea atât de semnificativă a dezvoltării copilului. 2 Respectarea drepturilor fiecărui copil, asigurarea egalității anselor la educație, valorizarea sinelui (cultivarea respectului față de sine, a stimei), dezvoltarea relațiilor cu semenii bazate pe respect, politețe, toleranță, colaborare, încredere, onestitate sunt aspecte care stau la baza elaborării acestui ghid. Întregul ghid este construit pe axa de la teorie la practică. Se știe că orice teorie devine sterilă dacă nu este însoțită de practica ce îi poate confirma valoarea, precum orice practică devine improvizație dacă nu este susținută cu argumente tiințifice. Fiecare capitol cuprinde aspectul teoretic al problemei abordate, conturând universul teoretic al educației timpurii, perspectiva psihopedagogică actuală privind educația copilului mic, principiile de bază care trebuie respectate în abordarea integrată a copilului. Sunt prezentate numeroase argumente care susțin: - avantajele abordării holiste (globale) a copilului acordându-se atenție în egală măsură dezvoltării acestuia atât în plan fizic, al sănătății, precum și în plan cognitiv i socio-emoțional; - necesitatea respectării unicității fiecărui copil prin adaptarea educației la nevoile, interesele și ritmul individual de dezvoltare a copilului. Conceptul conform căruia copilul este un tot unitar are la bază principiul acceptat pe larg că toate domeniile cre terii și dezvoltării umane sunt legate între ele. Nici unul din aspectele dezvoltării nu se manifestă de sine stătător, iar toate deprinderile, oricât de simple sau complexe ar fi, reflectă intercorelarea abilităților. Inspector educatie timpurie: Prof.Cristina Ivan 3 DOMENII ALE DEZVOLTĂRII În curriculumul pentru educația timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani, aceste domenii ale dezvoltării copilului sunt prezentate și constituie direcții în aplicarea curriculumului. Acestea sunt: 1. DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală – cuprinde o gamă largă de deprinderi și abilități (de la mi cări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mi cări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar și coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cuno tințe și practici referitoare la îngrijire și igienă personală, nutriție, practici de menținerea sănătății si securității personale. Dezvoltare fizică: Dezvoltarea motricității grosiere Dezvoltarea motricității fine Dezvoltarea senzorion motorie Sănătate şi igienă personală: Promovarea sănătății și nutriției Promovarea îngrijirii și igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personală 2. DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoțională – vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili i menține interacțiuni cu adulți si copii. Fnteracțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei în i i si lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a- i percepe i exprima emoțiile, de a înțelege i a răspunde emoțiilor celorlalți, precum i dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare. Dezvoltare socială: Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată Acceptarea și respectarea diversității Dezvoltarea comportamentelor prosociale Dezvoltare emoțională: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emoțional Dezvoltarea expresivității emoționale 4 3. DOMENIUL Dezvoltarea limbajului şi a comunicării -vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a înțelegerii semnificației mesajelor), a comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală si scrisă, nonverbală si verbală) și preachizițiile pentru scris-citit ți însoțe de dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. Dezvoltarea limbajului şi a comunicării: Dezvoltarea capacității de ascultare si înțelegere (comunicare receptivă) Dezvoltarea capacității de vorbire și comunicare (comunicare expresivă) Dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii: Participarea la experiențe cu cartea; cunoașterea și aprecierea cărții Dezvoltarea capacității de discriminare fonetică; asocierea sunet-literă Conștientizarea mesajului vorbit/scris Însușirea deprinderilor de scris; Folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj 4. DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă -a fost definită în termenii abilității copilului de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include abilitățile de gândire logică și rezolvare de probleme, cunoștințe elementare matematice ale copilului și c ele referitoare la lume și mediul înconjurător. Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme Cunoştințe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înțelegerea lumii: Reprezentări matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operații, concepte de spațiu, forme geometrice, înțelegerea modelelor, măsurare) Cunoașterea și înțelegerea lumii (lumea vie, Pământul, Spațiul, metode tiințifice) 5. DOMENIUL Capacități şi atitudini în învățare – se referă la modul în care copilul se implică într-o activitate de învățare, modul în care abordează sarcinile și contextele de învățare, precum și la atitudinea sa în interacțiunea cu mediul și persoanele din jur, în afara deprinderilor si abilităților menționate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare. Aceste domenii contribuie la concentrarea asupra unor elemente ale dezvoltării normale a copilului și sunt utilizate pentru a descrie evoluția copilului de-a lungul procesului continuu al dezvoltării. Înțelegerea fiecărui domeniu al dezvoltării contribuie la conturarea „portretului” copilului, care e util pentru evaluarea caracteristicilor imediate și permanente legate de abilitățile copilului și comportamentul lui. 5 Progresul personal al copilului poate fi diferit în diverse domenii: un copil merge mai devreme, dar vorbe te mai târziu, altul are capacitatea de a relaționa foarte ușor, dar stabilește mai greu relații cauzale între fenomene, obiecte. Dezvoltarea în fiecare domeniu depinde de stimulii pe care-i întâlnește copilul și de posibilitățile de învățare oferite de mediul educațional. Ideea care străbate ghidul, îndeosebi prin exemplele şi recomandările prezentate, este că învățarea şi dezvoltarea copilului la vârstele timpurii trebuie abordate dintr-o perspectivă integrată. Această idee este promovată de: • Abordarea integrată a curriculumului pornind de la obiectivele cadru formulate pe domenii experiențiale care vizează toate domeniile de dezvoltare menționate în curriculum; proiectarea de unități tematice care integrează obiectivele cadru ale tuturor domeniilor de experiențiale prin sarcinile și materialele utilizate; • Corelarea domeniilor de dezvoltare și a celor experiențiale cu tipurile de activități proiectate , și cu centrele de activitate organizate în sala de grupă; • Valorificarea jocului ca modalitate de abordare integrată în cadrul activității copilului în grădiniță; • Organizarea mediului de învățare care să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale; • Utilizarea strategiilor didactice centrate pe individualizare, descoperire, cooperare prin modul de evaluare și planificare a programului zilnic; • Parteneriatul dintre grădiniță – familie – comunitate conduce spre abordarea integrată a învățării și dezvoltării copilului în funcție de necesitățile și cerințele individuale ale sale. 6 Teorii psihopedagogice care stau la baza educației timpurii şi contribuie la perspectiva integrată a abordării învățării şi dezvoltării. Pentru realizarea unei educații centrate pe copil, metodologia propusă în acest ghid se bazează pe o rețea teoretică solidă, pe practici pedagogice de succes pe plan mondial. Teoriile constructiviste- acordă atenție egală eredității și educației în dezvoltarea copilului, punând accent pe dezvoltarea cognitivă. Copiii sunt abordați ca subiecte care își utilizează capacitățile fizice și intelectuale în continuă dezvoltare, pentru a interacționa activ cu mediul ș i a acționa asupra acestuia. În acest proces ei își dezvoltă capacități cognitive și modele comportamentale tot mai complexe, mediul poate frâna sau stimula ritmul dezvoltării, dar etapele parcurse în dezvoltare sunt generale, universale. Ideile lui J. Piaget privind impactul învățării prin descoperire și explorare asupra dezvoltării copiilor mici constituie baza educației timpurii. Stadiile dezvoltării în procesul de învățare ș i formare a personalității copilului, după Piaget, sunt: ❖ stadiul inteligenței senzorio-motorii, cuprins între 0-2 ani; ❖ stadiul gândirii preoperaționale, cuprins între 2-6 ani; ❖ stadiul operațiilor concrete, cuprins între 6/7 – 10/11 ani; ❖ stadiul operațiilor formale, peste 11 ani. Copiii își construiesc structuri mentale care iau naștere prin interiorizarea acțiunilor cu obiectele. Dezvoltarea și învățarea sunt constante, reciproce între procesul de asimilare și adaptare. Prin asimilare corelează obiectul cu schema deja existentă, prin adaptare își modifică schema conform obiectului. Cunoa terea noului activează procesul de asimilare și acomodare, iar înțelegerea se produce doar atunci când aceste procese se află în echilibru. Teorii psihopedagogice 7 Teoria inteligentelor multiple a lui Howard Gardner- (socială/interpersonală, personală, spațială, lingvistică, logico-matematică, muzicală, corporal-chinestezică, naturalistă și existențială) evidențiază laturile forte și punctele vulnerabile care influențează dezvoltarea fiecărui individ. El renunță la noțiunea de inteligență generală și arată că multe probleme legate de învățare trebuie considerate diferențe și nu deficiențe. Teoria lui Gardner- atrage atenția asupra talentelor unice ale fiecărui copil, astfel părinții, educatorii trebuie să acorde atenție laturilor forte ale copilului și să acționeze în sensul dezvoltării lor. Procesul educațional planificat și realizat din perspectiva inteligențelor multiple: - condiționează centrarea pe copil și individualizarea; - facilitează interacțiunea cu lumea; - asigură și susține succesul în autoexprimare; - întăre te imaginea de sine și sentimentul de competență. John Dewey - subliniază necesitatea îmbogățirii experienței personale ca fiind o componentă vitală în faza de dezvoltare a conceptelor “Să se învețe făcând”, “ coala este însă și viața” – afirma el… Jerom Bruner - a observat că, în timp ce copiii manipulează mediul social, ei dobândesc capacitatea de a comunica prin intermediul limbajului. Toate aceste teorii se constituie în argumente șiințifice pentru abordarea educației în perioada copilăriei timpurii din perspectiva stimulării dezvoltării plenare a acestuia și a adoptării de practici care să pune în centrul preocupărilor copilul și ceea ce este cel mai bine pentru el. ● Obiectivele generale ale educației timpurii ������ Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalității copilului în funcție de ritmul propriu şi trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia; ������ Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții şi mediul, pentru a dobândi cunoştințe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare. ������ Descoperirea de către fiecare copil a propriei identități, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. ������ Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoştințe, capacități, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în scoală şi pe parcursul vieții. Next >